Dacă tot am povestit despre prima dragoste şi primul sărut franţuzesc, vreau acum să vă povestesc despre prima mea relaţie virtuală. O cheamă Alina Darie şi e din Huşi (cel puţin era). Ne-am cunoscut pe mIRC (eram în perioada aceea). Cât timp am vorbit pe chat, mi-e puţin neclar. Ţin minte totuşi ca am început să corespondăm prin intermediul scrisorilor (pe care recent le-am găsit prin birou). Ideea este că ne trimiteam scrisori prin care ne declaram “dragostea”, cu toate că nu ştiam mare lucru unul despre celălalt şi nici măcar nu ne văzusem vreodată. Vorbeam şi la telefon câteodată şi stăteam ca prostu’ lângă telefon şi aşteptam să sune. Fiind cam superficial în perioada aceea (cred că şi acum), în momentul în care am văzut cum arată (poză pe mail), am renunţat să mai corespondăm. Vă prezint ultima scrisoare :
“Dragă Ducu,
Să ştii că din partea mea această scrisoare va fi ultima, pentru că tu nici nu-mi scrii, nici nu-mi dai telefon, deci eu pentru tine nu mai însemn nimic.
Aş vrea să îmi spui cu ce am greşit? Ce am făcut? De ce nu-mi dai nici un telefon? Ce s-a întâmplat cu tine? M-ai uitat aşa de repede? Te rog să îmi scrii sau să-mi dai telefon, să mă lămureşti şi pe mine. Înţeleg, probabil de acasă nu-mi poţi da, dar cred că în tot oraşul poţi găsi un telefon public.
Să ştii că eu te-am sunat, dar de fiecare dată nu erai acasă ori nu vroiai să îmi răspunzi şi sinceră să fiu, m-am săturat să-ţi dau numai eu telefon. Dacă săptămâna asta sau cealaltă nu-mi dai telefon sau nu-mi scrii înseamnă că sa terminat, dar te rog nu mă dezamăgi. Mai multe nu am ce să îţi spun, decât că TE IUBESC! (dar nu ştiu pentru cât timp)”
P.S. Scrisoarea era parfumată şi avea două urme de buze
P.P.S. Ducu vine de la Vlad - Vlăducu - Ducu