La Muncăăăăă, băăăă !!!

Am pe unul de la botosani (echipa care produce si monteaza mobila) care, de fiecare data cand ma intalnesc cu el, simte nevoia sa zica ceva, sa ridice sprancenele, sa dea din umeri. Mi se pare enervanta dorinta lui de a interactiona cu mine de fiecare data, mai ales ca ne “intalnim” de 20-30 ori pe zi. Ce dracu sa ii spun de fiecare data? Sa ridic si eu sprancenele si sa zambesc? Sa dau din umeri? Sunt eu antisocial sau este el prea sociabil.
Si pentru ca tot sunt la capitolul cu lucruri iritante/deranjante, nu inteleg de ce unii
oameni (in special distribuitorii, din ce am observat eu) dau noroc cu tine si nu iti mai
dau drumul la mana. Incepe sa vorbeasca si te tine de mana in continuare. adica .. Frate,
am facut schimb de nume, am dat noroc in semn de respect, dar da-mi drumul la mana!

Noi, barbatii, suntem niste papagali. majoritatea, nu toti, normal. De fiecare data cand acceptam sa fim dati cu lac de unghii, pensati, cre-muiti pe maini/fata, cand acceptam sa ni se smulga/penseze parul din nas, sa ni se sparga cosuri, etc. De cele mai multe ori nu suntem de acord cu chestiile aceste, insa intr-un final cedam la rugamintile/insistentele ei.

Suntem niste “papagali”. E mai usor sa dresezi un barbat decat un caine.

Ma uitam plictisit la televizor si am vazut o super stire “Papa a ajuns la Lourdes”. Erau prezentate imagini cu o mare de oameni ce fluturau stegulete si il aclamau. Atunci am inceput sa ma intreb de ce. E doar un preot numit papa de alti preoti. Ce e asa special la dansul? Aaa.. e reprezentatul lui Dumnezeu pe pamant?  Cred ca daca Dumnezeu ar avea un reprezentant pe pamant, nu ar fi un mosnegut imbracat in haine cusute cu fir de aur si nu s-ar plimba cu o masinuta blindata.

Si uite asa suntem manipulati de catre biserica, iar unii dintre noi ajung sa il adore pe mosnegutul din fruntea bisericii (catolica/ortodoxa)