Alina.
Eram la Iaşi şi cred că era weekend. Eram doar cu un coleg în apartament şi tare plictisiţi. Deodată, am început să simt nevoie de afecţiune. Cum nu aveam ataş (a se citi prietenă) în acea perioadă, am hotărât să o sun pe Alina (o fată foarte simpatică şi de treabă cu care eram amic) şi să o invit la mine. Colegul hotărâse să facă full-night la VooDoo, aşa că rămâneam singur acasă. Sun fata. Acceptă invitaţia. Deja îmi făceam planuri: cu ce o voi servi, ce film vedem, unde dormim, etc. Nu ştiu cum dracu’, de la atâtea planuri, îmi piere cheful să o mai văd. Conving colegul să nu mai plece la VooDoo şi sun fata ca să contramandez totul, însă aflu că e la 200 m de apartament. Înjur puţin, trimit colegul de acasă şi aştept. Soseşte Alina, vorbim, povestim, râdem, dar tot fără chef sunt. Pun un film. Eram atât de plictisit şi sictirit încât am lăsat fata în pat, singurică, iar eu m-am aşezat pe un fotoliu la 2 m de monitor. Am stat ca prostu’ acolo tot filmul.
Buun. Se termina filmul, e târziu şi ar trebui să ne culcăm. Îi este somn şi mie deasemenea, dar nu am chef să mă bag în pat cu ea. Îi arăt camera în care urma să dormim şi îi spun că mai am puţina treabă la calculator. Ea se duce la calculator, iar eu (ca dobitocul) mă apuc de jucat Heroes III. După o oră sau două nu mai puteam de somn, aşa că mă duc în dormitor, mă întind lângă ea, mă întorc cu spatele la ea ( ratat!!! ) şi îmi iau somn.
Pot doar să îmi imaginez ce părere a avut fata despre mine. Ştiu că în momentul ăsta eu cred am fost un mare idiot.
P.S. Culmea e că în perioada aceea am vrut să mă combin cu fata, dar se pare ca “masterplan”-ul meu de a face pe inabordabilul a eşuat. (nr - nu ştiu ce dracu’ am gândit atunci)
P.P.S. Invoc nebunia temoporară. Îmi pare rău.