Inspirată de o postare de-a lui… here it goes
O să scriu despre Vlad, prima mea dragoste! (fărăa ghilimele, da?)
Eu, puştoaică timidă (excesiv!) de 16 ani. El, în prag de 19. Nici nu mai ştiu.. ţi-am zis atunci la mulţi ani? Eternul mIRC.. conexiuni realizate prin intermediul lui Bingo avea el impresia că Vlad e băiat cuminte. Şi era. In a geeky kind of way. Cred că împreună eram cei mai cuminţi copii ever. Aşa ăa… 3h de internet mai târziu aveam deja fluturaşi.
Şi în vara 2002 începe procesul meu de maturizare emoţională la care a fost spectator în primul rând o vreme. De mai multe ori! Ajunsesem la 5 oare?
A fost puiul meu. N-am mai avut alţi pui în afară de el! (I keep my promises) Şi sună altfel când îmi zice altcineva aşa. Mi se pare aşa ciudat că după atâta vreme, din când în când, să mă gândesc la chestiile astea. Dar a fost o joacă dulce şi enervantă. Toilica mă lua înapoi de fiecare dată. Pentru că de fiecare dată îl vroiam şi mai mult. Cu tine am învăţat să mă alint, să fiu capricioasă, să fac cele mai ciudate faze. În timp am descoperit că aşa sunt eu, defectă.
Îmi dă un sentiment de căldură amintirea lui… şi aşa va fi mereu. Prima dragoste..