Mi-am amintit zilele astea cât de prost eram in general(ă), dar mai ales,mi-am adus aminte de prima mea “dragoste” [veţi întelege mai târziu de ce am folosit ghilimelele]. Cristina-Gabriela, 11 decembrie 1983, Săgetator, scara E, etajul 6. Ok! Să începem cu începutul! Ajunsesem la vârsta la care hormonii se miscau atât de repede în corpul meu, încât aveam nevoie de o prietenă. Asta se întampla în clasa a 5-a, iar C-G era [probabil încă este] o fata foarte frumoasă şi pe deasupra şi vecina mea. Ne ştiam din faţa blocului şi acum eram colegi de clasă, iar mai târziu de bancă. În fine.. Hotărâsem cu unul din prietenii mei de atunci, zis Gogu, să o “cerem în prietenie” pe C-G, amândoi odată [vorba aia "stupid is, stupid does" - Mr. Gump]. Zis şi făcut! Am cerut-o, fata a acceptat! Atunci a intrat în ecuaţie şi Marian [un dobitoc] care a cerut-o şi el în prietenie pe C-G. Normal, fiind o fată manierată şi învatată ca nu e frumos să refuzi, C-G i-a acceptat prietenia, cu conditia ca băiatul să se apuce de învăţat [era cam bagabont şi puţin încet]. Eram 3 idioţi şi o piţipoancă [exact ingredientele pentru o relaţie pe termen lung, una de viitor]. Trecem şi peste asta!! După ceva timp, m-am mutat în bancă cu “love of my life” de atunci. Totul era perfect!! Eram fericit, cred că şi ea, dar eu trebuia să îi dovedesc fetei ce sentimente nutresc pentru ea. Aşa că de fiecare dată când ieşeam în balcon şi o vedeam [aveam balcoanele pe aceeaşi parte a blocului] îi arătam un anumit deget mijlociu de la o anumita mână dreaptă şi râdeam. În capul meu, totul avea sens, ca şi acum, dealtfel. [Ce ma miră, este că nu din cauza asta m-am despărţit de ea]
OK! La un moment dat am terminat relaţia cu ea [mai bine zis ea a terminat relaţia cu mine - povestea vieţii mele], dar stăteam în continuare în aceeaşi bancă. Eu înca o plăceam şi îi ceream constant prietenia. Atunci mi s-a propus să aleg drept iubită dintre doua amice ale ei, Ionela si Mădălina. Am refuzat, iar acum îmi pare rău, Ionela e bună tare şi la fel de luată. Timpul a trecut, am ajuns în clasa a 7-a şi C-G se facuse şi mai frumusică, dar eu, ca un dobitoc ce sunt, în loc să o curtez îmi băteam joc de ea [ aveam replici de genul : "femeia şnur, fără ţâţe, fără cur]. Ar fi foarte multe de zis despre C-G [fata mi-a tăiat buza cu o linie, a fost prima şi ultima fată pe care am pălmuit-o, prima şi ultima fată pe care am vrut să o bat]. Ultima dată am văzut-o în clasa a 10-a, înainte să se mute în Iaşi. Era la liceul sportiv, la handbal. Avea prieten şi nişte forme de salivam pe lângă ea [de atunci handbalul e unul din sporturile mele preferate]
Câteodată parcă îmi e dor de ea.
Trebuie să plec. Când mai am timp am să completez povestirea.